Tsunami-ul, unul dintre cele mai devastatoare fenomene naturale care pot lovi o zonă costieră, este adesea înțeles ca o mare undă sau un val gigantic. Cu toate acestea, pentru a înțelege cu adevărat ce este un tsunami și cum se formează, trebuie să explorăm profunzimile oceanului și procesele geologice care stau la baza acestui eveniment dezastruos.
Un tsunami este un eveniment natural de proporții masive care implică mișcarea apei într-un mod brusc și extrem de puternic, cauzând formarea unor valuri uriașe. Acest fenomen este adesea asociat cu dezastre naturale și poate provoca distrugeri semnificative în zonele costiere. Cuvântul „tsunami” provine din limba japoneză și înseamnă „mare de port.”
Tsunami-urile sunt declanșate în principal de următoarele evenimente:
Cutremure subacvatice: Unul dintre cei mai comuni factori care generează tsunami-urile este producerea unui cutremur subacvatic. Atunci când plăcile tectonice de pe fundul oceanului se ciocnesc sau se despart brusc, aceasta poate declanșa o mișcare verticală a apei, creând un val tsunami.
Erupții vulcanice subacvatice: Atunci când un vulcan subacvatic erupe, acest lucru poate provoca mișcarea bruscă a apei, ducând la formarea unui tsunami.
Alunecări de teren subacvatice: Alunecările de teren subacvatice, care pot fi cauzate de factori precum sedimentarea excesivă sau activitatea vulcanică, pot determina mișcarea masei de apă și formarea unui tsunami.
Atunci când un tsunami se formează în adâncurile oceanului, unda sa are o înălțime relativ mică și o viteză de deplasare foarte mare, adesea sute de kilometri pe oră. Cu toate acestea, pe măsură ce se apropie de țărm și adâncimea apei scade, unda se poate ridica și extinde, devenind un val masiv. Acest val tsunami poate ajunge la înălțimi de zeci de metri și poate inunda zonele costiere, cauzând distrugeri semnificative.
Un tsunami este cauzat de perturbări majore în ocean sau în alte corpuri de apă, care determină mișcarea bruscă și masivă a apei. Principalele cauze ale unui val tsunami includ:
Cutremure subacvatice: Unul dintre factorii principali care provoacă tsunami-urile este producerea unui cutremur subacvatic. Acest lucru se întâmplă atunci când plăcile tectonice de pe fundul oceanului se ciocnesc sau se despart brusc, generând o mișcare verticală a apei. Acest tip de cutremur este adesea numit „cutremur submarin” și poate duce la formarea unui tsunami. Cu cât cutremurul este mai puternic și mai adânc în ocean, cu atât tsunami-ul rezultat poate fi mai mare și mai devastator.
Erupții vulcanice subacvatice: Erupțiile vulcanice subacvatice, în care un vulcan erupe pe fundul oceanului, pot provoca mișcarea bruscă a apei și, astfel, formarea unui tsunami. Acest lucru se datorează expansiunii rapidă a gazelor și materialelor provenite din erupție, care poate crea un val masiv.
Alunecări de teren subacvatice: Alunecările de teren subacvatice sunt mișcări de pământ și sediment care au loc sub apă, iar acestea pot genera un tsunami atunci când provoacă o perturbare bruscă a apei. Acest tip de tsunami poate fi cauzat de activitatea vulcanică, de instabilitatea terenului subacvatic sau de alte procese geologice.
Impactul cosmic: Un impact cosmic, cum ar fi un asteroid sau un meteorit care lovește în ocean sau într-un alt corp de apă, poate provoca, de asemenea, formarea unui tsunami. Energia eliberată în urma impactului poate crea o mișcare masivă a apei care se propagă sub forma unui val tsunami.
Subducție tectonică: Zonele de subducție, unde o placă tectonică se îndreaptă sub alta, pot provoca mișcări bruște ale părții superioare a plăcii submerse, ceea ce poate declanșa un tsunami.
Erupții vulcanice terestre: Deși mai rar, erupțiile vulcanice care au loc pe uscat și care sunt suficient de aproape de coastă pot declanșa un tsunami prin prăbușirea masivă a materialelor vulcanice în ocean sau în mare.
Cum se formează un val tsunami
Procesul de formare și dezvoltare a unui tsunami poate fi împărțit în cinci etape principale: activarea, creșterea, formarea, apropierea de țărm și impactul. Iată cum se desfășoară aceste etape:
Activarea:
Această etapă începe cu un eveniment declanșator, cum ar fi un cutremur subacvatic, o erupție vulcanică subacvatică, o alunecare de teren subacvatică sau un impact cosmic în ocean sau într-un corp de apă.
Evenimentul declanșator provoacă o perturbare bruscă în apa de deasupra sa, determinând o mișcare verticală a apei. Această mișcare inițială poate fi foarte rapidă și discretă în adâncul oceanului.
Creșterea:
Pe măsură ce unda de perturbare se propagă din locul inițial al evenimentului, aceasta începe să se extindă și să crească în înălțime pe măsură ce se apropie de suprafața apei. În adâncul oceanului, unda poate avea o înălțime relativ mică.
Formarea:
Odată ce unda ajunge la o adâncime mai mică, începe să se formeze un val tsunami propriu-zis. Mișcarea apei devine din ce în ce mai accentuată, iar unda începe să se ridice și să se alungească pe suprafața apei, transformându-se într-un val mare.
Apropierea de țărm:
Pe măsură ce valul tsunami se apropie de țărm, adâncimea apei scade, ceea ce face ca valul să crească în înălțime. Acest proces este cunoscut sub numele de „alungire” a undei și poate face ca tsunami-ul să devină tot mai mare și mai amenințător pe măsură ce se apropie de coastă.
Impactul:
Când valul tsunami ajunge în apropierea țărmului și adâncimea apei devine foarte mică, valul poate să se ridice semnificativ, transformându-se într-un val tsunami de proporții masive. Acest val uriaș poate lovi țărmul cu o forță distructivă, inundând zonele costiere și provocând distrugeri semnificative.
În cele ce urmează îți prezentăm câteva informații mai puțin știute despre tsunami, cele mai nimicitoare valuri de pe planetă.
În urma valului tsunami care a lovit, la 11 martie 2011, coasta de est a Japoniei au murit aproape 20.000 de oameni.
În lucrarea sa „Istoria Războiului Peloponesiac,” istoricul grec Tucidide (460-395 î.Hr.) a fost primul care a asociat valurile tsunami cu seismele subacvatice. Legătura dintre cutremure și valuri uriașe care lovesc cu putere uscatul le era cunoscută grecilor antici cu aproape 2500 de ani în urmă.
Cuvântul „tsunami” tradus din limba japoneză înseamnă „val în port.”
Cel mai vizibil semn al faptului că un tsunami este pe cale să se apropie îl reprezintă scurgerea bruscă a apei. Uneori, fundul mării este expus pe sute de metri.
Nu se cunoaște vreun val tsunami cauzat de un meteorit, însă savanții cred că un astfel de corp ceresc ar fi putut crea un tsunami care a distrus viața de pe Pământ în urmă cu mai bine de 3,5 miliarde de ani.
Un val tsunami nu constă de obicei dintr-un singur val, ci din mai multe, care vin unul după altul, la o distanță decentă.
În apă mică, înălțimea unui val de tsunami crește brusc, în timp ce viteza scade.
Aproximativ 80% din toate tsunami-urile au loc în Oceanul Pacific.
Lungimea unui val de tsunami poate ajunge la câteva sute de kilometri.
Distanța dintre valurile de tsunami poate ajunge la 200 de kilometri.
În largul oceanului, înălțimea unui tsunami de obicei nu depășește un metru.
Aproximativ 99% dintre decesele cauzate de valurile tsunami au apărut în arealul de 250 de kilometri de la locul de origine al acestuia sau în cel mult 30 de minute după ce tsunami-ul a fost generat.
În timp ce mașinile, clădirile și chiar trenurile sunt măturate de valul tsunami, palmierii, cu trunchiurile lor lungi și golașe, sunt bine adaptați la viața pe țărm și rezistă de cele mai multe ori în fața forței uimitoare cu care tsunami-ul lovește uscatul.
Apa sărată adusă de un tsunami poate otrăvi râurile, pârâiele și alte surse.
Europa a fost lovită prima dată de un tsunami în 1530 î.Hr., acesta lovind actuala insulă Creta și coasta mediterană.
Cel mai mare tsunami care a lovit vreodată Europa a fost cel din 1755, care a devastat orașul portughez Lisabona. Valul tsunami a avut o înălțime de aproximativ 15 metri și a provocat moartea a peste 100.000 de oameni.
În 1908, Sicilia și sudul Italiei au fost lovite de un tsunami devastator, provocat de un cutremur submarin produs în strâmtoarea Messina. Acest eveniment a provocat moartea a peste 100.000 de oameni.
În 2004, un tsunami monstruos care a lovit coasta Oceanului Indian a provocat moartea a peste 200.000 de oameni. Acesta a avut și o parte bună fiindcă a scos la iveală orașul pierdut Mahabalipuram, capitala unui regat puternic care făcea comerț cu China, Roma, Grecia, Arabia și Egipt cu circa 1.500 de ani în urmă. Se spune că orașul-capitală a fost înghițit de oceane când se afla în perioada sa de glorie.
Pe 15 ianuarie 2022, vulcanul Hunga Tonga-Hunga Haapai din Tonga a erupt, provocând un tsunami care s-a propagat în toate direcțiile în Oceanul Pacific.
Un megatsunami s-a produs în Golful Lituya, Alaska, în 1958, în urma prăbușirii unui munte subacvatic. A fost cel mai înalt tsunami înregistrat vreodată, având o înălțime de 524 de metri! În mod miraculos, doar doi oameni au murit atunci.
Tsunami-urile pot afecta și mări interioare sau lacuri mari, nu doar oceane și mări.
Deși tsunami-urile sunt adesea asociate cu valurile gigantice, ele pot să fie imperceptibile în largul oceanului, cu înălțimi de val sub un metru, dar să se transforme în valuri masive și distructive când ajung la țărm.
Un tsunami poate să parcurgă distanțe mari și să afecteze multiple țări și continente, având un impact global.
Comunitățile costiere din întreaga lume dezvoltă sisteme sofisticate de avertizare și planuri de evacuare pentru a se proteja împotriva amenințării tsunami-urilor și pentru a minimiza pierderile de vieți omenești și bunuri materiale în cazul acestor evenimente devastatoare.
