Orice casnicie se construieste, fireste, pe speranta unei experiente frumoase, pline de intelegere si armonie si, dupa un timp, aparitia unui copil face ca relatia sa mearga catre o noua etapa. Un copil, o noua fiinta care, pentru a se naste si a creste frumos, are nevoie de toata dragostea si implicarea parintilor, zi de zi, ceas de ceas. Noua fiinta va purta povestea mamei si a tatalui in suflet, asa cum va fi scrisa de ei, si va fi modelata pe masura intelepciunii celor doi.
Scenariul pe care se bazeaza povestea unui copil pare simplu: cum sunt parintii in relatie si ceea ce fac ei va influenta direct modul in care va creste si modul in care se va dezvolta emotional copilul.
Dar, pe cat este de simplu descrisa aceasta regula, pe atat de greu pare sa fie respectarea si aplicarea ei, constient si asumat, de catre adulti. De multe ori, parintii sunt prea prinsi in problemele lor, prea absorbiti de grijile cotidiene sau profesionale, si neglijeaza semnalele comportamentale ale copilului. Cand ajung sa se intrebe cu ce au gresit, ce au uitat, sau de ce copilul lor reactioneaza nepotrivit, se intampla sa fi trecut deja cativa ani de absenta emotionala sau de dezechilibru relational in familia respectiva. Tendinta adultilor este sa caute un “vinovat”, dar el nu exista. Amandoi parintii sunt responsabili de cresterea si educatia copilului, si amandoi trebuie sa isi asume acest lucru in mod egal. Ca sa se evite aceste momente de criza si pentru o mai buna intelegere, este necesara reflectarea asupra unor aspecte de psihologie de familie si de cuplu.
· Parteneriatul numit cuplu are la baza asumarea constienta si responsabila a vietii de familie si implica dragoste, grija, reciprocitate si respect. Acest aspect, chiar daca pare teoretic sau conceptual, el reflecta foarte clar ceea ce este bine sa existe in realitatea cuplului. Este nevoie de fiecare “ingredient” mentionat mai sus pentru ca o relatie sa fie echilibrata si armonioasa. Este nevoie ca amandoi partenerii sa fie maturi emotional, sa accepte si sa se bazeze pe aceste principii. Relatia de cuplu este un element “viu” care are nevoie in permanenta de aceste elemente ca sa functioneze frumos. Intr-un astfel de cuplu, sansa de a creste un copil echilibrat emotional este cea mai mare.
· Aparitia unui copil trebuie sa fie o decizie matura si acceptata de ambii membri ai cuplului, care sa tina cont de disponibilitatile emotionale si economice ale partenerilor. De foarte multe ori, trairile vii si puternice din perioada de indragostire aduc dorinta de a avea un copil, oricum si indiferent de starea de maturitate familiala, profesionala sau financiara a celor doi parteneri. Un copil are nevoie de un mediu sigur si stabil, pentru simplul motiv ca atunci cand acestea lipsesc este foarte probabil sa apara tensiuni care sa duca la despartirea cuplului.
· Un copil are nevoie de amandoi parintii. Fiecare parinte are un rol foarte important in cresterea si educarea copilului, si niciunul nu-l poate inlocui pe celalalt. Chiar daca parintii ajung sa divorteze, parintele la care ramane copilul trebuie sa ii permita celuilalt sa fie prezent si activ in viata copilului. Starile de conflict, resentimentele sau razbunarile dintre fostii parteneri nu vor aduce decat suferinta copilului.
· Cresterea unui copil inseamna implicare emotionala, grija, dragoste, educatie si timp din partea celor doi parinti. A creste un copil nu inseamna doar asigurarea hranei, a unei locuinte sau a imbracamintii. Un copil are nevoie si de hrana emotionala, constanta, venita din partea ambilor parinti. Mai are nevoie de reguli si limite venite din partea parintilor, precum si de principii si valori transmise de acestia.
· Problemele emotionale ale unui copil reflecta indirect starea cuplului parental, greselile facute de parinti in educarea lui sau problemele prin care a trecut familia. Copilul este un “barometru” foarte fin in diagnosticarea dezechilibrelor emotionale din familie. Fiecare copil simte tensiunile sau problemele din familie si crede ca el este vinovat. Aceasta “vinovatie” produce conflicte interioare in sufletul copilului, manifestate prin comportamente inadecvate sau prin psihosomatizari.
· Parintii si relatia lor vor fi modelele cele mai puternice pentru copil, pe care va tinde sa le urmeze in viata lui de adult. Calitatile, dar si defectele lor, buna sau proasta relationare cu partenerul sau cu ceilalti oameni, vor marca personalitatea copilului si modul in care el insusi va relationa cu ceilalti copii. Copilul este ca un “burete” – absorbe tot ce vede, aude sau simte in familie, si asimileaza ca fiind corect, normal sau firesc sa manifeste la randul lui. Cea mai mare parte a invatarii se petrece prin imitatie, asa cum o arata studiile psihologice. Asa ca o atentie mai mare la ce aratam, exemplificam, facem, este in acord cu cele mai bune metode de educare a copiiilor.
· Parintii au datoria de a-l ajuta pe copil sa devina o fiinta independenta, matura emotional si cu o imagine de sine cat mai buna. Tot ceea ce presupune imaginea de sine (iubire, respect si stima de sine) se invata de la parinti si cu ajutorul lor. Multi parinti sunt tentati sa tina copilul intr-o stare dependenta, dar acest lucru nu atrage in viata copilului decat alte relatii de dependenta, il va impiedica sa se maturizeze si sa se adapteze cat mai bine emotional si social.
Aspectele sintetizate mai sus pot fi dezvoltate sau completate de fiecare parinte in parte. Cu cat parintii vor intelege mai bine misiunea speciala pe care o au in viata copilului lor, cu atat sansele de a avea un copil fericit si increzator sunt mai mari. In aceasta misiune, parintii sunt parteneri egali in cresterea si educatia copilului, in formarea personalitatii lui si in cresterea sansei de a avea un copil cat mai bine adaptat vietii de viitor adult.
Desigur, diferentele intre abordarile si metodele, chiar si gradul de prezenta si participare la familie ale celor doi parinti sunt aspecte ce genereaza efecte asupra copilului aflat in crestere. Alianta parentala este o solutie de termen lung si singura care da roade, de altfel.
Simona Tofan, psihoterapeut, este consultant in programul educational “Intre noi, parintii”.
