Acelea dintre noi care au devenit mame sustin ca nimic nu se compara cu prima clipa in care iti iei copilasul in brate, acel moment in care simti toata dragostea si bucuria din lume. „Atunci cand am vazut-o a fost cea mai fericita clipa din viata mea. Ma simteam cea mai fericita si cea mai mandra femeie din lume”. Insa pana in acel moment mai sunt si altele – decizia de-a avea un copil, lunile de sarcina, noptile nedormite, gandurile, temerile. Le-am intrebat pe cateva prietene daca s-au temut de ceva inainte de a ramane gravide sau chiar in timpul sarcinii – si iata ce ne-au raspuns… de Ana Sipciu
“Mi-e frica numai de momentul in care vor afla bunicii mei, pentru ca nu sunt casatorita cu tatal, desi locuim impreuna de multi ani. De altceva nu prea… M-am gandit ca o sa ma ingras si m-am cam stresat, dar pe de alta parte mi-am zis ca va fi un motiv bun sa incep sa slabesc dupa. Voi putea sa zic la sala si la electrostimulare ca deh, tocmai am nascut. Si toata lumea va fi mai indulgenta cu cata inghetata mananc in perioada asta, un lucru bun, de altfel. :). Asa ca eu am gasit mai multe avantaje decat dezavantaje.
N-am avut greturi si nici de nastere nu mi-e frica, de fapt abia astept. O sa fiu in centrul atentiei, o sa fac epidurala, nu o sa ma doara, o sa primesc flori, o sa am o echipa medicala completa ca in ER… doctorul, doua moase, anestezist, neonatolog, asistenta, toti zumzaind in jurul meu… Si abia astept sa vad produsul conceptiei. Asa ii zice doctorul.” (Simona, 25 de ani, in a 16-a saptamana de sarcina) “Mie mi-a fost teama tot timpul ca nu cumva copilul sa se nasca bolnav sau cu vreun defect. Eu sunt mai ipohondra si perfectionista de fel, inante sa incercam sa raman insarcinata, am facut toate testele de sanatate posibile, vroiam sa fiu mama perfecta.
Cele mai citite articole
Nu aveam in familie vreun istoric de boli, totusi citisem atatea povesti nefericite (numai de astea cautam) incat aveam cosmaruri ca voi naste un baietel cu 11 degete sau un hermafrodit sau… nu mai tin minte. Am mancat tot ce mi-a cazut in mana in perioada sarcinii, de teama sa nu poftesc la ceva fara sa-mi dau seama si sa fac un copil cu pete pe corp (stiti superstitia aceea).
E singurul lucru de care mi-a fost frica, si nu aveam nici un motiv.” (Dorina, 27 de ani, mama unui baietel de 3 ani si jumatate perfect sanatos) “Eu nu mi-am planificat sarcina, a venit pe neasteptate. Eram casatoriti doar de 3 luni cand s-a intamplat, eu eram tanara – nici acum nu sunt cu mult mai batrana, dar venirea copilului m-a schimbat! Si mi-a fost foarte teama ca nu voi fi o mama buna. Aveam 24 de ani si simteam ca inca nu imi traisem total tineretea, nu vazusem toate locurile pe care vroiam sa le vad, nu ma distrasem destul, nu epuizasem pasiunea. Nu stiu de ce aveam impresia ca o casnicie trebuie sa se rutineze inainte de aparitia lui bebe!
Cand am aflat ca sunt gravida, am inceput sa plang, in acelasi timp de fericire si de teama. Ce era sa fac eu, plecata intr-o tara straina, mama era departe, nu stiam nimic despre copii, sotul abia ceva mai mare decat mine, cu parintii lui abia incepusem sa ma inteleg… Ma si vedeam imbatranita inainte de vreme, ingrasata si legata de piciorul patutului de bebe. Dupa aceea am inceput sa realizez ca aveam o noua viata in mine… era un fel de miracol.
Dar tot ma temeam de toate cele de mai sus si mai ales eram ingrozita de ideea ca Peter nu va mai fi atras de mine. In ultimele saptamani de sarcina ma simteam ca o casa si nu-mi intra nimeni in voie, nu ma gandeam decat ca nasterea o sa doara rau, eu o sa raman diforma si fabuloasa, sclipitoarea mea casnicie se va transforma intr-o mare plictiseala. N-a fost deloc asa… Peter e un tata grozav, invatam impreuna cum sa fim buni parinti, socrii ne sprijina discret, dar consecvent, eu ma simt minunat, chiar daca inca nu am ajuns la silueta dinainte (dar incet-incet se face si asta!) Si ne iubim mai mult ca oricand, iar iubirea noastra are si un “fruct”.” (Alexandra, 26 de ani, mama unei fetite de un an si 2 luni) Cand te gandesti sa devii mama, tie ti-e teama de ceva? Daca ai deja copii, de ce ti-a fost frica? Si ce s-a ales de temerile tale? Povesteste-ne!
