Se presupune ca dupa ce implinesti 30 de ani trebuie sa devii om serios. Toata lumea asteapta asta de la tine. Dar eu, eu am 37 de ani si tocmai vreau sa-mi cumpar o masina decapotabila.
De vreun an tot strang cureaua pentru masina asta nerezonabila. Ai mei, prieteni si rubedenii, tot incearca sa ma convinga sa cumpar un model german diesel, care sa ma tina o viata. Eu nu si nu, o tin pe-a mea. Vreau ca in fiecare dimineata sa ma sui intr-o masina-fanfara. Sigur ca stiu ca nu e bine. In vremuri de criza, desi nu mai rosteste nimeni cuvantul asta care ne zgarie timpanul, sa-ti iei o decapotabila este o aberatie financiara. Costa mult, iar daca vrei sa o vinzi, pierzi enorm.
De fapt, din clipa in care cumpar asa ceva, practic semnez ca renunt la jumatate din valoarea masinii, doar pentru ca mi-am permis neobrazarea sa am asa o idee fistichie. Imi dau seama ca o masina decapotabila este o idee ciudata acum, mai ales pentru Romania. Pe langa faptul ca nu este ieftina deloc si o sa pierd o caciula de bani cand (daca) o sa o mai vand vreodata, trebuie sa tin cont si de faptul ca Bucurestiul e unul dintre cele mai neprietenoase orase pentru condus asa ceva.
Cele mai citite articole
E poluat, e fierbinte, e aglomerat si e plin de hateri. Toate astea fac din masina decapotabila sa fie exact tichia de margaritar a chelului. Pe de alta parte, mi sa pare ca varsta de 30 si ceva de ani e un moment numai bun sa-mi fac un capriciu mare de tot, o pofta care m-a bantuit toata viata. Asa ca mi-am propus sa merg pe mana mea, impotriva curentului, si sa las precautia deoparte.
O sa o iau la mana a doua, dintr-o tara in care oamenii mai au inca chef si timp si grija pentru masini decapotabile. Stiu ca trebuie sa iau in calcul taxa de prima inmatriculare dar stiu si ca proprietarul o sa mi-o dea la un pret bun, pentru ca va avea putini clienti pentru asa o traznaie. Am adunat toate informatiile astea intr-o caciula, pro si contra, si uite ca pana la urma nu sunt chiar cea mai necugetata soferita din oras.
Sa recapitulez. Intr-o tara in care cine arata ca poseda ceva mai de soi trebuie pedepsit, mi se pare ca o decapotabila este o invitatie voalata pentru o cheie pe portiera, un muc de tigara aruncat a dispret inauntru si un scuipat pe tapiserie, zamislit din ura pura. Si totusi, pentru ca plec mult din Bucuresti, ma vad deja suindu-ma in ea in toate weekendurile de primavara pana toamna si fugind undeva la tara sau la mare. Uite, nici nu-mi trebuie naframa de matase fluturanda in vant si sunt gata sa renunt si la ochelarii de tip anii ’60, ca-n filme. Vreau doar sa fie rosie si vreau asta cat mai curand.
