Tema parteneriatului mama-tata in cresterea si educarea copiilor a fost dezbatuta in cadrul unui dialog condus de Aurora Liiceanu, psiholog, Simona Tofan, psihoterapeut si Daniela Kammrath, redactor-sef 121.ro. Concluzia: ambii parinti trebuie sa se implice in mod egal si sa isi imparta atributiile in cresterea copilului, in indrumarea si educarea lui.
Iata cateva dintre cele mai importante idei dezbatute la seminar:
1. Negocierea este singura cale pentru parteneriat. Fiecare parinte vine cu propriul sau model parental (constient sau inconstient), insa aceste doua modele trebuie armonizate pentru binele copilului.
2. Diviziunea sarcinilor in familie este un aspect foarte important deoarece creeaza responsabilitati.
3. Nu este recomandat ca mamele sa apeleze la „autoritatea tatalui” doar in adolescenta; inca din momentul in care copilul se naste, tatal trebuie implicat. Consolidarea parteneriatului incepe in momentul formarii cuplului, cand cei doi ar trebui sa discute si sa se puna de acord cu privire la parentalitate: isi doresc un copil, cum isi doresc sa il creasca? Acest tip de comunicare lipseste de cele mai multe ori in cupluri.
4. Nu reactionati cu pasivitate la pasivitatea partenerului! Daca tatii nu se implica suficient in educatia copiilor, este si pentru ca, voluntar sau involuntar, mamele au deseori exces de maternitate, care este un fel de „autosabotaj”.
5. Negocierea in fata copiilor, a unei rasplate sau a unei pedepse, este o greseala. Discutiile legate de educatie nu trebuie purtate de fata cu copiii. Lipsa acordului si a unitatii poate face ca respectul fata de parinti sa se erodeze.
6. Sotul si copilul sunt priviti uneori, de catre mama, ca o unitate (tradusa in cuvinte de cele mai multe ori prin posesivul „ai mei”). Aceasta aliniere tata-copil slabeste imaginea puternica a tatalui. De obicei femeile gresesc atunci cand infantilizeaza barbatul.
7. Modul in care este caracterizat in fata copilului un parinte de catre celalalt, suprimarea autoritatii, ca metoda de “pedepsire” a partenerului, crearea unor aliante nefiresti cu copilul si nu cu partenerul sunt greseli care duc la indepartarea partenerului!
8. Parteneriatul femeie-barbat este diferit de cel mama-tata. Desi este o distinctie mai mult teoretica, dificil de adoptat in viata de zi cu zi, este important ca aceasta sa existe. Acest lucru se vede mai ales in cazul unui divort, cand parteneriatul femeie-barbat dispare, dar cel mama-tata trebuie sa ramana.
9. Problemele emotionale sau comportamentale ale unui copil reflecta indirect starea cuplului parental, greselile facute de parinti in educarea copilului sau problemele prin care a trecut familia. Reactiile copilului in astfel de cazuri sunt: santaj emotional, invinovatirea unui parinte, alianta cu celalalt parinte, revolta sau rebeliunea.
10. Parteneriatul nu este ceva perfect! Trebuie sa parasim zona de ideal: nu trebuie sa fim “mama perfecta” si “tatal perfect”, trebuie sa fim “mama si tata”, o echipa cu acelasi scop!
Cateva dintre participantele la intalnire ne-au impartasit si impresiile lor:
„Consider ca dezbaterea a fost deosebit de utila si cred ca este printre putinele actiuni concrete in care societatea civila se implica in educatia adolescentilor normali. Nu contest faptul ca exista organizatii dedicate copiilor cu probleme, dar consider ca ceea ce face scoala nu este suficient. Noi, parintii, oricat de multa bunavointa am avea, nu stim intotdeauna sa facem fata problemelor. Cred ca intalnirea a reusit sa acopere foarte bune tema propusa. Organizarea, dupa opinia mea, a fost foarte buna.” (Carmen Bardeanu)
„Voiam sa va spun ca a fost pentru prima oara cand am participat, mi-a placut foarte mult si am aflat multe informatii utile. Mi se pare ca este foarte frumos si chiar important ceea ce faceti – sa educati parintii. Deoarece multi parintii cred ca au facut tot ce au putut sa-si creasca copiii si nu inteleg de ce copiii nu se comporta cum considera ei ca ar trebui sau de ce iau anumite decizii gresite. Unii considera ca daca au grija financiar de copil e tot ce trebuie si nu-i acorda copilului ce are nevoie de fapt: grija si implicarea lui in viata copilului.” (Filip Diana)
„Multumesc pentru invitatie, ca de fiecare data aflam informatii pretioase si utile, chiar aplicam in familie. M-as bucura daca se vor mai organiza. Am sa va urmaresc in continuare. Cadoul a fost nemaipomenit, multumim! „(Cristina Dobra)
„A fost o seara magica! Multumim pentru dar.” (Violeta Dascalu)
