Sunt in cautare de raspunsuri. Am ajuns intr-un punct din viata mea in care am mai multe intrebari decat oricand. Asa ca mi-am propus sa le caut raspunsuri. Partenera mea de dialog este Oana Stoianovici, trainer si coach, initiatoarea workshopului experiential de Introducere in Tainele Feminitatii. Astazi vorbim despre iertare, compasiune si bucurie.
Cele mai citite articole
D.K.: Ce iti aduce iertare? De ce ne este asa de greu in practica sa iertam?
Oana Stoianovici: Sa ierti implica sa fii dispus sa renunti la punctul de vedere pe care il ai, fie ca esti cel ranit sau cel care a ranit dar joci rolul celui justificat si orgolios, a ierta implica sa te predai situatiei si sa lasi durerea sa iasa la suprafata fara sa mai cauti vinovati pt ea si explicatii si fara sa mai incerci sa gasesti solutii. Iertarea este aceea ultima eliberare cand lucrurile care au avut loc pot fi exact ceea ce au fost si tu traversand prin ele ai ajuns aici. Acest “aici” este de fapt un pas inainte, dar nu se vede asa din cauza durerii sau a jignirii. Cand nu iertam, il tinem pe cel care ne-a facut “rau” foarte aproape de noi si de fapt si pe noi “cel ranit” la fel de aproape. Sa ierti presupune sa lasi in urma. Este biletul catre libertate si ne cere sa pasim in necunoscut. Daca iert, trebuie sa uit si atunci cu ce mai raman? Si desi ne dorim libertate si bucurie in viata noastra, la ce trebuie sa renuntam ca sa le avem pare ca ne costa prea mult. Ne este frica sa pierdem ceea ce cunoastem pentru a avea ceea ce ne dorim – de asta e greu sa iertam. Iertarea ca gest, ca ritual este biletul catre libertate. Dar la pachet cu libertatea vine si un nou “eu” si desi imi doresc acest lucru, tranzitia este infricosatoare. Iertarea reala actioneaza ca un catharsis si apare cu adevarat numai in momentul in care suntem pregatiti sa pasim in nou.
D.K.: Ce rol joaca compasiunea in actul iertarii?
Oana Stoianovici: Compasiunea este o stare de a iubi foarte inalta. Se vorbeste mult despre asta dar cred ca este o taina foarte greu de accesat cu adevarat. Este acel stadiu al iubirii care iti permite dincolo de a oferi neconditionat si a primi, sa intelegi ca asa trebuia sa fie – este o predare unor forte mai mari decat mintea ta poate cuprinde si o jertfire a micului ego pentru marele Eu. Asa trebuia sa fie, fie ca este vorba de destin, karma sau accident presupune o transcendenta dar nu una metafizica sau intelectuala. Compasiunea adevarata este trairea nemijlocita a predarii catre viata asa cum a fost si cum este. In consecinta acest gest te innobileaza si te intelepteste. Compasiunea locuieste foarte aproape de intelepciune. Este gestul si sentimentul de maxima candoare pentru tot ceea ce esti sau este celalalt. Altfel nu stiu sa il descriu :).
D.K.: Sunt iertarea si compasiunea calea catre bucurie?
Oana Stoianovici: De abia cand esti cu adevarat liber, te poti bucura. Bucuria este un nivel al constiintei, este dincolo de a rade sau a te simti bine. Este insasi starea de a fi cu tot ceea ce este din prea plin. Este o mare naturalete si acceptare a vietii asa cum este ea, in bucurie. Te joci nestingherit ca un copil care alearga printre lanurile de grau auriu ale paradisului pierdut si stii ca esti sprijinit de viata si ea iti este prietena. Atunci intelegi ca nu exista pacat si nici vinovati si ca Misterul, Viata sau Dumnezeu esti tu. Tu esti sensul si scopul si doar ce spui tu devine reusita sau pacat. Pacatul devine tot ceea ce nu-ti dai voie sa traiesti pentru ca te minimizezi si pentru ca refuzi sa fii generos cu tine. Bucuria ca stare, reconfigureaza intreaga dogma despre viata, pacat, iubire, ce este permis, ce nu si ne pune in contact cu cine suntem noi ca fiinte umane, fara sa mai negam partea insitinctuala si naturala din noi, cum nici capacitatea de a iubi sa nu ne-o mai ascundem si sa gandim o alta ordine plecand de la aceste noi premise. Fara sa ne iertam si plini de candoare si compasiune sa intelegem ca parte din a fi oameni, presupune sa fim perfect de imperfecti, nu putem accesa bucuria. Iertarea si comapsiunea sunt treptele pe care trebuie sa le urcam ca sa redevenim copii
