Ne alegem babele sau babele ne aleg pe noi? Primele zile din martie stau sub semnul jocului. Astazi, alegerea Babelor nu mai repezinta o consecinta a gandirii magice, baba ta nu-ti mai anunta norocul, ci iti spune cum vei fi la batranete. Radem si mergem mai departe, intram in zilele Mosilor, stim doar ca sunt mai blande, Mosii intotdeauna sunt mai buni… Avem 12 zile rituale, 12 zile dintre care 6 apartin iernii si celelalte 6 verii, 12 zile ce stau sub semnul Babelor, 12 zile in care patroanele lor fac si desfac anotimpurile, pun laolalta soarele cu ninsorile, lumina cu intunericul, iarna cu vara. de Iulia Gorneanu
Odinioara, zilele insorite erau considerate aducatoare de fericire, noroc si belsug, in timp ce ploaia si ninsoarea insemnau lacrimi, saracie, neimpliniri. In unele locuri, flacaii isi alegeau si ei o Baba, cu credinta ca asa cum va fi ziua, le va fi si nevasta: frumoasa sau urata, bogata sau saraca, fertila sau stearpa. In alte parti, Baba nu putea fi „aleasa”, ea se stabilea in functie de data nasterii. Daca persoana era nascuta intre 1 si 12, Baba ii cadea in ziua nasterii sale; in caz contrar, se calcula suma celor doua cifre care formau data nasterii iar acel numar reprezenta Baba respectivei persoane.
Exista legende potrivit carora Baba Dochia, impreuna cu cortegiul ei de Babe, reprezinta cele 12 luni ale anului. Sunt divinitati meteorologice care ordoneaza timpul si anotimpurile, aducand semne prevestitoare despre soarta omului si belsugul pamantului. In alte variante, prima Baba ar reprezenta primavara (Baba semanatului), a doua, vara (Baba muncii campului) iar a treia, toamna (Baba culesului), toate prevestind starea vremii si a rodului fiecarui anotimp.
Povestile populare echivaleaza timpul ritual de douasprezece zile cu durata urcusului Babei Dochia la munte si, totodata, cu numarul cojoacelor lepadate. „Si Baba suia de zor la munte cu cojoacele pe ea. Cand sui mai sus, Dumnezeu a dat o caldura zdravana, ca Baba nu mai putea de cald cu atatea cojoace. Si ce sa faca? Da a prins a tapa cate unul. Si cum a tapat unul s-a si facut stana de piatra. L-a tapat pe al doilea si s-a facut si acesta stana de piatra. Pana le-a tapat pe toate. Si Baba suia, suia de zor, cu caprele. Pe cand a ajuns in varful muntelui, a dat Dumnezeu un ger mare si a inghetat si Baba cu capre cu tot si s-au facut stana de piatra, de i se vede forma si astazi.”(colectia Pamfil Biltiu).
Dincolo de povesti si legende, Babele sunt stramoasele si moasele noastre mitice, femei initiate in practicile divinatorii, depozitare ale intelepciunii pamantului, cunoscatoare ale plantelor si leacurilor, adevarati samani ai comunitatilor stravechi, matriarhale. Reprezentarile lor au ramas in Muntii Bucegi, ai Buzaului si ai Maramuresului, pietre sacre ce vegheaza hotarul anotimpurilor, dezleaga primavara si, odata cu ea, timpul vrajilor, al magiei, al descantecelor…„ca vine Baba si-i spune fetii care-o fi iubitu’ si in ce zi s-or lua, si cum o fi zaua aceia: urata, posomorata sau luminoasa, cu soare”. (Marcel Laptes)
